A.G.B.L.O.G.

Dacă consideri că cei 2% din impozit merită să se întoarcă în bugetul de stat, atunci te rog ignoră acest mesaj.

Dacă în schimb doreşti să te implici în viaţa comunităţii tale, sau vrei să-ţi aduci aportul la îmbogăţirea culturală a celor cu care te identifici, sau pur şi simplu vrei să te foloseşti de această facilitate fiscală, atunci noi te încurajăm să o faci ascultîndu-ţi conştinţa şi acţionînd potrivit convingerilor tale.

Fundaţia ‘BlueSylvania’ acceptă cu onoare şi cu drag orice infuzie de fonduri pentru a-şi putea îndeplini misiunea şi pentru a se putea independentiza cît mai mult de capriciile sistemului cultural/artistic/muzical.

Datele fundaţiei sunt:

Fundaţia ‘BlueSylvania’ cu sediul în Bucureşti, str. Vasile Lascar 33 ap.15 înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor prin Sentinţa Civilă nr: 176 din 29.06.1998, a Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-a Civilă,

Codul Fiscal 10909890 din 26.08.1998

contul IBAN RO32BPOS70003040247ROL01 deschis la BancPost Unirii Bucureşti

Mulţumim anticipat pentru suport şi susţinere.

Fundaţia ‘BlueSylvania’

Descopăr noi dimensiuni si trăiri cu cît mă adîncesc mai mult în real… mă întîlnesc cu personaje dragi sau mai puţin dragi din trecutul meu, dar mă bucură la fel revederea. Pe unii din cunoscuţii mei se vede evoluţia, bunăstarea, împlinirea. O duc bine, au înţeles pulsul timpului. Unii  din ei au rămas la fel de falşi şi meschini cum îi ştiam – nu mă mai deranjează deoarece am devenit un om antrenat în d’astea, iar alţii sunt la fel de calzi, sinceri şi tonici cum îmi trăiau în amintiri… Dar indiferent de masca şi atitudinea purtată sau “dobândită” observ in ochii lor o privire liniştită – parcă se exprimă mai degajat şi vorbesc despre lucruri demne de vremurile astea… gîndesc sănătos.

În acelaşi timp mă izbesc de introvertire, cădere în sine, lipsă de speranţă, de priviri brăzdate de spaima incertitudinii la unii foarte dragi mie – de cei ce îmi pasă cu adevărat. Mă întîmpină cu drag, curioşi, bucuroşi dar trişti cu o speranţă ascunsă undeva adînc că poate am eu soluţii pentru ei dar din păcate eu nu pot fi motivaţia sau vocaţia nimănui. Totuşi poartă cu oarecare demnitate şi acceptare existenţa lor intr-un sistem constipat şi mojic. Ştiu ce simt… şi urlă din mine neputiinţa! Mă incearcă un sentiment de vinovăţie, îmi bate inima în gît… e o senzaţie bizară şi brutală… 

Ce să fac? Cum să “reintru în spaţiu” cu astfel de trăiri?

Ajutaţi-mă să vă ajut să vă ajutaţi să puteţi ajuta !

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi !

agw