A.G.B.L.O.G.

Te-ai îndoit vreodată de dreptul tău la existenţă? La sacrul şi firescul drept, la inatacabilul şi „de la sine înţelesul” drept de a fi… Aşa pur şi simplu…Ţi-a fost frică cu adevărat vreodată? Te-ai întrebat vreodată de ce confunzi oare „dreptul la existenţă” cu „privilegiul” de a exista? Doar nu vrei să-mi spui că te lasă rece contemporaneitatea ta? Doar nu vrei să ne declari că te mulţumeşte faptul să fii doar un CNP undeva într-o bancă de date? Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranţa a devenit un hazard… parcă tot Universul „expiră suflul” la fel cum pieptul tău ajunge la punctul cel mai adînc în momentul în care plămînii tăi dau afară aerul… Lucrurile vor lua razna şi mai mult destul de curînd… lumea se dezechilibrează vizibil şi alarmant… Oare cît mai avem pînă vom sări în aer cu toţii? Sunt mai şocat acum decît eram pe 11 septembrie… atunci m-am speriat şi m-am îngrozit de potenţialul lor… dar acum îmi este frică… o ideologia oarecare – fie ea bună sau rea,  dă putere şi motivaţie celor ce o practică, pe cînd în lumea noastră, aşa zisă „civilizată” tocmai se dizolvă reperele existenţei cu mare poftă şi plăcere… Noi, cei din lumea „civilizată” am devenit superficiali, meschini, consumatori, cabotini, demagogi, egoişti şi neîncrezători… alergăm după marea DISTRACŢIE uitînd să ne îmbogăţim conţinutul. Asta să ne fie sfîrşitul? Atunci vom fi bucuroşi cînd nu vom mai avea nevoie să ne prefacem…

Mă gîndesc că n-o fi doar o simplă coincidență că scriu aceste lucruri chiar după show-ul nostru MorgenBerger…  Am jucat la Tîrgu Mureș la Studioul Academiei de Teatru…  lacrimile noastre au fost pe cît se poate de autentice… Maia este minunată…

Articulaţi-vă, FIŢI CU OCHII ÎN PATRU și Nu Vă Lăsați Păcăliți!

agw

We are on the road again… Etapa din noiembrie a turneului The Guitar Man este în plină desfășurare. Pentru un muzician activ nu este nimic mai motivant decît exercitarea deplină a profesiei alese…

Nici nu știu cum să mă exprim fără să jignesc pe nimeni, dar cînd treci munții spre vest, intri într-o altă lume – din toate punctele de vedere… Dar bănuiesc că nu spun nici o noutate cu asta. Se dizolvă blestemul care se așterne peste părțile la sud și la est de Carpați. Brusc apare zîmbetul, amabilitatea, jovialitatea și discreția elegantă. Nu te mai simți brutalizat de mojicia celor din jur – cum se întîmplă asta în București, să zicem…

Concertul de la Atrium din Sibiu a iesit extraordinar. Cafeneaua Atrium se afla in Casa Luxemburg – unde am fost găzduiți, chiar deasupra celebrului Pod al Minciunilor. M-am simțit excelent… Nu evitați Atrium. Dacă aveți ocazia merită din plin să intrați la o cafea… serviciul este plin de zîmbet și fără cusur J Aproape în fiecare seara se întîmplă un concert acolo…

Mii de mulțumiri lui Radu și Marius pentru organizare și găzduire…

Publicul fierbinte si curios a rezervat toate locurile încă de acum 2 săptămîni, de cînd s-a anunțat venirea mea la Sibiu. Dar despre concertul în sine vor scrie probabil alții într-o bună zi…

Drumul nostru ne va duce la Tg. Mureș unde vom cînta în Dublin Irish Pub pe 14 Noiembrie, de acolo mergem la Sfîntu Gheorghe unde pe 15 Noiembrie cîntăm în restaurantul Sugas în beneficiul clubului de jazz din localitate, iar pe 16 Noiembrie vom ajunge în sfîrșit la Bistrița, unde vom cînta în Casa de Cultură… Ne vedem la concerte, come and say hello !

Aveți grija de voi și Nu Vă Lăsați Păcăliți!

agw

Minunată seară… Mulțumesc celor care au ales concertul meu pentru a-și petrece seara de luni. Pe lîngă beneficiul stării de bine care ne-a molipsit pe toți din sală – fie spectator sau muzician, mă bucur că o mare parte a publicului a descoperit Teatrul Evreiesc de Stat și poate pentru prima oară au intrat în această sală cochetă cu un serios trecut și cu o importanță fundamentală în istoria formării conștinței colective din România.

Cîntarea a fost excelentă pentru noi – și deduc din reacțiile din sală, că publicul s-a simțit la fel de bine și relaxat ca cei de pe scenă… m-a bucurat să văd mai multe generații împreună și unindu-se în bucuria comună de a împărtăși emoții și sentimente desconstipate…

Concertul din Barașeum de luni seara conclude etapa de toamnă a turneului ‚The Guitar Man – National Tour 2008’. Pot raporta un success atît mediatic cît și financiar. Am convingerea că am făcut prieteni noi în acest turneu și că am reușit să deschidem portalul sufletelor… Nu uitați de versetul Matei 7:7 !

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc… Ne vedem în circuit!

Aveți grijă de voi și de cei dragi, Nu Vă Lăsați Păcăliți!

agw

Ma dezgusta, ma enerveaza si ma sperie cumplit primitivismul coprofagilor neciopliti care gonesc spre propriul lor sfirsit ignorindu-i pe ceilalti de pe drum… Acesti idioti trebuie sa fie foarte singuri si neimpliniti…

Dupa o ora si douzeci de minute de mers pe autostrada chinuita si cu suprafata ei incoerenta ne-a primit o vreme mohorita si trista la Pitesti…

Imediat ce am ajuns insa la clubul ‘Hush’ zimbetul primitor al lui Alex (gazda noastra) ne-a intimpinat si ne-a luminat ziua…

Este intotdeauna o reala placere sa ma revad cu publicul din Pitesti – ei sunt cei mai eficienti promotori ai marcii mele (pentru simplul fapt ca numele meu AG este scris pe fiecare numar de imatriculare de masina acolo, hahaha…). In consecinta eu cind vin la Pitesti, imi vizitez propriul judet J

M-am simtit extraordinar pe scena clubului ‘Hush’ – sper ca cineva de acolo sa fi facut poze sau video… daca da, atunci astept cu nerabdare aparitia acestor imagini pe net… Sunet bun, club arhiplin, public pe mese, cintare serioasa J

Multumesc ca ne-ati avut la ‘Hush’ in Pitesti… mai venim…

Aveti grija de voi si de cei dragi, Nu Va Lasati Pacaliti !

agw

Motto: “…lucrurile stau de o mie de ori mai bine decît par…”

                                           – un erudit prieten de-al meu

Un Minereu Jun porneşte la plimbare prin adîncurile scoarţei. Curios, vesel, însetat de cunoaştere, prietenos şi nealterat… are întrebări existenţiale şi nelămuriri de identitate. De asta se şi  bucură cînd se întîlneşte cu zăcăminte şi elemente mai experimentate şi mature. Odată s-a întîlnit cu Sulful – ţanţoş, sănătos şi verde. Burtos, arogant şi puţea îngrozitor, o fi şi ăsta vreun şef… “Frumos e verdele tău, dom’le Sulf!” – “Da, mă’ băiatule, sunt mai frumos ca tine!” se înfoia Sulful în timp ce îşî sugea dinţii cariaţi şi Minereul Jun căuta să-şi astupe nările. “Aşa să fie treaba?” se întreabă junul.

Se întîlneşte cu Bronzul. “Vai ce patină frumoasă aveţi! Pot să vă ating!” – “Ceee? Tu nu vezi că semăn cu aurul? Tu eşti ciudat că străluceşti… nu eşti de-al nostru!”

Junul Minereu se pune pe gînduri, ceva nu e în regulă aici… Prompt îi vine ideea să se ducă la Aur pentru sfat. La poarta palatului însă Minereul Jun este oprit de gardianul Fier şi după o sfădălie freudiană se trezeşte cu un şut in cur: ”Nu poţi deranja şeful cu tîmpenii de astea… hai, valea!”

Uimit, umilit, trist şi nelămurit junul Minereu este pe cale să se resemneze… dintr-o dată îi iese în cale Bunicuţa Cărbune. “Bunicuţo, vorbeşte-mi! Ce sunt eu de fapt?”. “Junule mîndru şi fumos… eşti ceea ce crezi că eşti. Tu eşti un diamant strălucit…”

Îi căzu faţa Minereului Jun şi a mai trecut o grămadă de timp pînă a crezut şi el că-i Diamant.

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi Nu Vă Lăsaţi Păcăliţi!

agw

Descopăr noi dimensiuni si trăiri cu cît mă adîncesc mai mult în real… mă întîlnesc cu personaje dragi sau mai puţin dragi din trecutul meu, dar mă bucură la fel revederea. Pe unii din cunoscuţii mei se vede evoluţia, bunăstarea, împlinirea. O duc bine, au înţeles pulsul timpului. Unii  din ei au rămas la fel de falşi şi meschini cum îi ştiam – nu mă mai deranjează deoarece am devenit un om antrenat în d’astea, iar alţii sunt la fel de calzi, sinceri şi tonici cum îmi trăiau în amintiri… Dar indiferent de masca şi atitudinea purtată sau “dobândită” observ in ochii lor o privire liniştită – parcă se exprimă mai degajat şi vorbesc despre lucruri demne de vremurile astea… gîndesc sănătos.

În acelaşi timp mă izbesc de introvertire, cădere în sine, lipsă de speranţă, de priviri brăzdate de spaima incertitudinii la unii foarte dragi mie – de cei ce îmi pasă cu adevărat. Mă întîmpină cu drag, curioşi, bucuroşi dar trişti cu o speranţă ascunsă undeva adînc că poate am eu soluţii pentru ei dar din păcate eu nu pot fi motivaţia sau vocaţia nimănui. Totuşi poartă cu oarecare demnitate şi acceptare existenţa lor intr-un sistem constipat şi mojic. Ştiu ce simt… şi urlă din mine neputiinţa! Mă incearcă un sentiment de vinovăţie, îmi bate inima în gît… e o senzaţie bizară şi brutală… 

Ce să fac? Cum să “reintru în spaţiu” cu astfel de trăiri?

Ajutaţi-mă să vă ajut să vă ajutaţi să puteţi ajuta !

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi !

agw

In calatoriile mele prin tara nu am fost prea atent pina acum la diferentele dintre microregiuni. De obicei dorm in tour bus-ul nostru sau ma uit la filme… Dar acum, venind de la Iasi - oras cu o constiinta de capitala apusa, induiosator de tifnoasa si cu pretentii sociale naive ascunse sub realitatea incoerentei politizate - am observat caracterul si calitatea peisajului pe parcursul celor 3 ore de mers. Suceava e altfel…

Nu am mai fost in Shatz din 1986, concertam atunci cu Metropol… aveam 21 de ani… hm…

De la intrare in oras am remarcat deja curatenia si aranjarea logica a strazilor si a cladirilor. Duminica fiind, putina lume era pe strazi… Am gasit usor Centrul Dom Polski. Dupa aproximativ 2 ore de instalare/proba de sunet/aranjare sala si holul, ne-am dus la un hotel - parte dintr-o retea europeana de 3 stele (!)… hm… Cind la intrebarea mea fireasca daca se poate umple minibarul din camera mea (ramolita si neingrijita de altfel) am primit un raspuns pe cit se poate de facil si nedemn de un loc care practica preturi de 3 stele, m-a bufnit risul si mi s-a acrit pe loc toata placerea de a redescoperi un oras care exista din amintirile altor vremuri si apartenente culturale…

Noroc ca nu s-a prabusit tavanul - asa cum s-a temut simpaticul regizor tehnic de acolo de frecventele joase si de volumul (poate spiritul) de rock’n roll intr-un centru folcloric/cultural … ma rog, a fost amuzanta situatia iar regizorul nostru avea o expresie exact ca intr-o pictura de arta naiva… Ne-am instalat intr-un sfirsit in sala de balet pe post de ‘cabina’, unde pe o latura dominau cele trei oglinzi sparte dar mari, iar in diagonala chiar deasupra pianinei dezacordate o colectie de icoane litografiate asigurau ‘paza si curatenia spirituala’ a salii…

In citeva minute s-a umplut circa trei sferturi din sala cocheta de la Dom Polski… Publicul a fost excelent si receptiv inca de la primul clasic al lui Big Bill Broonzy - Key To The Highway. Cind am coborit de pe scena sa multumesc publicului cit mai de aproape pentru increderea si interesul cu care mi-a onorat concertul, am vazut ochii luciosi si curiosi, zimbareti si relaxati care permiteau observatorului sa descopere nostalgia imperiului si o acceptare stoica a prezentului. Cu totii stiam acolo ca acea zona a vazut vremuri mult mai bune si ca merita o soarta cel putin la fel cum a fost inainte de 1940. S-a creat o comunicare frumoasa si activa intre noi si public. Pot raporta un concert de succes - atit artistic, cit si financiar… Sa nu uitam totusi ca acest turneu este total independent si autosustinut…

Multumesc celor care ne-au ajutat la Suceava: Cristi Rangu, Bobby Stroe, minunatii bloggeri de pe orasulsuceava.ro, Zile Si Nopti precum  partenerii media pentru acest eveniment frumos. Multumesc, multumesc!

Pentru poze, video si comentarii fa click aici !

Ne vedem in circuit, Nu Va Lasati Pacaliti!

Ginduri bune,

agw

Poate putini stiu - chiar dintre locuitorii orasului cu pricina, ca versurile imnului national al statului Israel - Hatikvah (Speranta), au fost scrise la Iasi de Naphtali Herz Imber. De asta numesc eu Iasi-ul orasul ‘Sperantei’… Cu mare bucurie si dor ma intorc acolo ori de cite ori am ocazia. Ma frapeaza si ma intriga atmosfera pasnica si uneori chiar naiva de acolo. 

Concertul din 18 Octombrie a iesit excelent. Public senzational, cald, atent si activ… sunet de nivel mondial, sala frumoasa, lumini pe masura… iar eu si trupa mea am trait cu intensitate fiecare nota cintata… Poate a fost cel mai bun concert din etapa aceasta a turneului cu toate neplacerile minore - care oricum intra in carti si nu-mi strica existenta, doar ca lasa un gust amar in memorie… Nici nu stiu daca merita sa scriu aici despre astea… mai bine nu, de ce sa stric senzatia incredibila pe care mi-a si ne-a daruit-o concertul de la Iasi. Poate singurul regret de care am devenit constient a doua zi dimineata in drum spre Suceava este ca nu am inregistrat concertul la nivel profesional. Avem un mic aparat cu care tragem fiecare concert, dar acesta nu produce calitate comerciala…

Daca totusi cineva din sala a filmat/inregistrat cu telefonul, cu aparat foto sau cu alte agregate, va rog postati pe YouTube!!! Serios… nici nu stiti ce ajutor imens ne dati cu asta… Este cel mai eficient mod de promovare… YouTube baby!!!

Multumesc tuturor pentru ajutorul primit la Iasi - dar in primul rind multumesc publicului minunat si priceput, care a inteles mesajul turneului nostru si s-a implicat efectiv (cumparind biletul) in Campania Impotriva Recesiunii Mentale!

Poze puteti vedea pe site-ul Iesean www.rockul.info

Ne vedem curind la Iasi… dati vorba mai departe si Nu Va Lasati Pacaliti!

gind bun,

agw

Am doua zile de respiro acasa… Turneul merge foarte bine… Ma bucura si ma onoreaza nespus de mult interesul si prezenta publicului. Am avut oarecare retineri, recunosc - in privinta acestui concept de independenta totala. Dar ca partizan curajos si samurai ce sunt, nu ma speriu de nimic… Pina acum pot declara succes din toate punctele de vedere… Concertul din Baia Mare a cazut exact de Yom Kippur - care pe linga anumite rugaciuni si un ritual special presupune si un post 100% negru, adica nu bei (nici macar apa), nu maninci, nu te speli, nu iubesti, nu te dai cu parfumuri si nu porti pantofi cu talpa de piele timp de 25 de ore (de la apus pina la apus). In ultimii 26 de ani nu mi s-a intimplat nici o data sa nu tin post in cea mai importanta zi din anul evreiesc. Se spune ca trebuie sa faci multe mitzvah (adica lucruri bune pentru altii)… Sper sa ma ierte Cel Divin pentru ca mitzvah-ul meu nu mi-a permis sa postesc, dar am reusit sa aduc bucurie si lumina in inima celor 200+ de persoane prezente la concertul din Twoo Doors, Baia Mare 

Clubul Diesel din Cluj (multumesc Mircea Buteanu), Festivalul de Teatru din Alba Iulia (multumesc Doamna Ioana Vieru) si concertul din Lugoj (multumesc Doamna Simona Avram) ne-au gazduit cu mare dragoste si respect, iar concertele au fost incredibile…

Astept cu nerabdare intilnirea cu iubitul meu public din Bacau (17 Oct.), din Iasi (18 Oct.) Suceava (19 Oct.), Pitesti (24 Oct.) si Bucuresti (27 Oct.)

Sa ne vedem cu bine, ginduri bune si Nu Va Lasati Pacaliti!

agw